Aud multe persoane spunand: am gresit datorita faptului ca il iubesc prea mult. De ce gresim?
De ce ratam iubirea? O ratam din frica de a spune in fata unul celuilat ce ne dorim cu adevarat.
Astazi mi-am mai ratat odata iubirea, am zis vine alta sansa. Nu sunt nici prima, nici ultima. Decat sa folosesc clisee de genul: " ce faci iubitule?cum a fost astazi la servici?" " ce vom face astazi" doar de dragul de a le spune mai bine...nu.
Insa frica, frica ne domina, ne e frica sa spunem ceva pentru ca ar fi un cuvant prea dur, care doare sau poate ca am fi prea superficiali.
Insa iubirea, e un joc murdar, oricat ar parea ea de insipida si incolora.Se naste mereu pe buzele noastre si moare in lacrimile fierbinti ce curg atunci cand ea se termina, la fel ca un joc, toate au un sfarsit.
Daca jocurile au un final triumfator, iubirea de cele mai multe ori nu, vreau sa triumf in iubire!
"Iubirea incepe cu intrebari simple pe care le rostim si sfarseste cu intrebari la fel de simple pe care nu le punem niciodata"
