Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, adica cele in care un EL iubea o EA si EA raspundea pe masura cu multa dragoste?
Dar trebuie impartasite si povestile cand o EA iubea un EL si EL habar n-avea sau iubea pe alta?...
Visam prea mult la povestile de dragoste, in care totul e perfect, in care ne daruim sufletul si ni se raspunde in aceeasi masura...
Ca prima iubire va tine pentru totdeauna...un tipar al unui EL sau a unei EA asa cum am visat...
Dar ne trezim ca iubim mai mult in vis, pentru ca in realitate nu se poate...sau pentru ca realitatea nu accepta ceea ce simtim...sau pentru ca EA sau EL nu vrea sa simta...
Nu intelegem ce e iluzie si ce e ralitate intr-o poveste de dragoste....Nu intelegem cum putem iubi aceeasi persoana dupa ce ne-a ranit...
si iubim in taina pana ce ne dam seama....la ce buna atat de multa iubire? daca ea nu iti este impartasita de EL sau EA iubit/a ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu